In kinetoterapie sunt uzuale si tehnicile statice ce folosesc contractiile izometrice si relaxarea musculara. Contractiile izometrice constau in cresterea tensiunii musculare fara modificarea lungimii muschiului, iar pentru  relaxarea musculara  se folosesc mai multe tehnici ce pot asigura relaxarea generala si tehnici care asigura relaxare la nivel local.

Contractia izometrica

Inainte de toate, contractia izometrica reprezinta un tip de contractie musculara despre care putem vorbi in situatii precum cele in care impingeti sau ridicati un obiect foarte greu. In astfel de situatii muschii sunt implicati in contractie izometrica, creste tensiunea in muschi dar lungimea fibrelor musculare nu se modifica. Spre exemplu, atunci cand impingeti un perete sau incercati sa ridicati un obiect greu, muschii sunt implicati in contractie izometrica. Asadar, acest tip de contractie apare cand muschiul este pus in situatia de a lucra impotrica unei rezistente care depaseste forta sa actuala. Cu peste 60 de ani urma, doi cercetatori germani, Th. Hettinger si E. A. Muller, au dovedit prin studii intreprinse rolul acestei tehnici in kinetoterapie.

Avantajele pe care le au exercitiile de izometrie sunt urmatoarele:  ajuta la obtinerea unei capacitati functionale mai bune a aparatului locomotor; maresc capacitatea generala de efort; asigura o crestere rapida si intensa a fortei musculare; sunt benefice in procesul de crestere si dezvoltare fizica; realizarea lor nu implica prezenta unei aparaturi sofisticate; se pot aplica chiar si sub aparat gipsat.

Relaxarea musculara

Procesul de relaxare musculara a intregului corp se afla in interdependenta cu relaxarea locala si cu relaxarea psihica. Vorbim de relaxarea unui muschi atunci cand scade tensiunea de contractie. Nu se poate spune vreodata ca un muschi nu are tensiune de contractie, deoarece aceasta este prezenta chiar si atunci cand muschiul se afla intr-o stare de relaxare maxima, fiind mentinuta de activitatea continua a fibrelor intrafusale.

In kinetoterapie relaxarea are un rol deosebit de important si, la nivel local, poate fi realizata prin: constientizarea starii de relaxare musculara, posturarea segmentului, scuturarea ritmica a membrului de catre kinetoterapeut si masaj al muschiului contractat.

Una dintre cele mai bune metode de relaxarea musculara a fost propusa in 1920 de catre Edmund Jacobson. Acest medic a sustinut ca anxietatea si tensiunea muschilor sunt legate intre ele. De aceea acesta isi ajuta pacientii sa isi relaxeze muschii in mod voluntar si, astfel, simptomele legate de anxietate, insomnie si alte tulburari erau reduse. Tehnica dezvoltata de Jacobson este cunoscuta sub numele de relaxare musculara progresiva, si a fost pusa in practica pe pacientii pacienti, pe care i-a instruit in scopul tratarii anxietatii, hipertensiunii, insomniei si ulcerelor, toate tulburarile impotriva carora este eficient sa se relaxeze voluntar muschii. Trebuie remarcat faptul ca aceasta tehnica este populara si astazi.

Pentru a se realiza relaxarea musculara progresiva este necesar ca persoana sa se aseze pe un scaun confortabil sau pe o canapea. Imbracamintea este, de asemenea importanta, deoarece nu este recomandabil ca persoana in cauza sa poarte haine stramte. Odata asezat in pozitia dorita, primul pas este de a respira profund de cateva ori. Apoi, se incepe cu o serie de exercitii bine definite pentru incordarea si relaxarea grupelor musculare specifice pentru a se obtine treptat controlul asupra fiecarei zone si, in cele din urma, relaxarea.