Indiferent despre ce tehnica cu aplicabilitate in kinetoterapie am vorbi, fiecare in parte trebuie sa fie adaptata la particularitatile individuale ale celui care le executa. De exemplu, prin tehnica de transfer persoanei in cauza i se schimba pozitia in spatiu sau este mutata de pe o suprafata pe alta. La modul general, transferul include tot ceea ce presupune secventa de miscare atat inainte, cat si dupa ce pacientului i se asigura transferul propriu-zis: miscarile anterioare transferului propriu zis, mobilizarea, asezarea in scaunul rulant (postransferul).

In practica terapeutica se cunosc urmatoarele tipuri de transfer: independente, prin liftare sau cu scripeti si asistate de minim o persoana. La baza clasificarii sta capacitatea individului de a participa la transfer. Asadar, exista:

  • Transferul independent: cand pacientul aflat dupa o perioada de antrenament poate realiza singur transferul, tinand insa cont de indicatiile primite;
  • Transferul asistat (1-2 persoane): cand pacientul este ajutat de minim o persoana sa se ridice din pat si sa se pozitioneze in scaunul rulant, si de pe scaunul rulant oriunde mai este necesar. 
  • Transferul prin liftare sau cu scripeti: transferul este realizat cu ajutorul instalatiiilor cu un grad mai mare sau mai mic de complexitate – folosit, de regula, in cazul pacientilor cu invaliditate totala.

Orice kinetoterapeut va tine cont de nevoile pacientului tratat si va alege tehnica de transfer cea mai sigura pentru acesta, dar si pentru el ca terapeut. Va trebui sa cunoasca care sunt limitele fizice ale pacientului, ce capacitate de comunicare are acesta si daca poate sa inteleaga instructiunile carora trebuie sa le dea curs in timpul transferului. De asemenea, un kinetoterapeut trebuie sa cunoasca miscarile corecte ale unui transfer precum si tehnicile de lifting.

In practica, se opteaza, in special, pentru urmatoarele tehnici de transfer: 

  • Transfer prin pivotare din pozitie ortostatica (verticala); 
  • Transfer cu ajutorul scandurii de alunecare (de transfer); 
  • Transfer prin pivotare cu genunchii flectati (indoiti); 
  • Transfer dependent de 2 persoane.

1. Transferul pacientilor asistati/independenti

Un pacient asistat/ independent poate fi transferat in urmatoarele situatii: de pe scaunul cu rotile in pat sau invers; de pe scaunul cu rotile pe o masa de terapie sau pe o saltea de tratament; de pe scaunul rulant pe toaleta sau in vana pentru a fi spalat; in bazinul trefla (special pentru tetraplegici si paraplegici); in bazine speciale pentru reeducare a mersului; pe cadru sau la barele de mers; si pe carje.

In situatia de transfer a pacientilor asistati/independenti se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

  • Actiuni necesare pregatirii pentru transfer: modul in care se va pozitiona scaunul cu rotile fata de suprafata pe care se gaseste bolnavul si pregatirea acestuia incepand cu blocarea rotilor si indepartarea suportului pentru brate; mobilizarea bolnavului in pat de la rularea pe o parte si  asezarea la marginea acestuia. 
  • Transfer prin pivotare ortostatica: de regula aplicat in hemiplegii, pierderea echilibrului si reducerea fortei musculare, cu conditia ca bolnavul sa poata sa ajunga in pozitie ortostatica si sa pivoteze pe un picior sau pe ambele picioare.
  • Transferul cu ajutorul scandurii de transfer: este indicat bolnavilor care nu se pot baza pe membrele inferioare, dar au forta in brate. Astfel spus, transferul cu ajutorul scandurii de transfer se poate face in cazuri precum: amputatii ale membrelor inferioare, traumatisme vertebromedulare, hemiplegii s.a.m.d.
  • Transferul prin pivotare cu genunchii flectati: se aplica doar in cazurile in care bolnavii nu pot sa initieze sau sa mentina pozitia ortostatica (pozitie verticala).

2. Transferul pacientilor cu grad crescut de dependenta

Aceste transferuri privesc bolnavii a caror capacitate functionala este minima, persoanele cu dizabilitati si persoanele supraponderale. In cazurile enumerate, modalitatile de transfer includ:

  • Transferul cu ajutorul scandurii de alunecare: rolul pe care il are kinetoterapeutul in acest tip de transfer este fundamental. In functie de raportul de inaltime dintre kinetoterapeut si bolnav, greutatea bolnavului si experienta terapeutului, primul il va putea aborda pe al doilea de la nivelul scapular, talie sau fesier. In nicio situatie bolnavul nu se apuca si nu se tractioneaza de la nivelul bratului paralizat;
  • Transferul asistat de 2 persoane: se adreseaza pacientilor neurologici cu grad mare de dependenta, sau cand este imposibil ca pacientul sa fie transferat in conditii sigure de catre o persoana;
  • Transferul pe toaleta: greu de realizat din cauza spatiului impropriu de cele mai multe ori. Scaunul cu rotile se va aseza chiar langa toaleta sau in unghi ascutit fata de aceasta. La modul ideal in astfel de spatii ar trebui sa existe bare de sprijin;
  • Transferul in vana: pentru sporirea sigurantei se vor monta si se vor fixa in vane banci sau scaune, iar in acest caz se poate realiza pivotarea cu genunchii flectati, ortostatica sau cu scandura de transfer;
  • Transferul cu ajutorul liftului mecanic: realizabil cu ajutorul unor dispozitive mecanice de liftare.