Istoricul tehnicilor de neuromusculara proprioceptiva (FNP) ne intoarce in timp in perioada anilor 1940-1950 cand cercetatorii Kabat, Knott si Voss au combinat studiul miscarii functionale cu teoriile din dezvoltarea motorie, controlul motor, invatarea motorie si neurofiziologie. Initial, Kabat a utilizat aceste tehnici in terapia tinerilor care sufereau de paralizie cerebrala sau alte tulburari neurologice. Pe langa tulburarile neurologice, incepand cu anul 1980, acestea au inceput sa fie utilizate si in kinetoterapie si in antrenamentului sportiv.
Tehnicile FNP includ: contractiile repetate (CR), contractie izometrica in zona scurtata (CIS), initiere ritmica (IR), inversare agonistica (IA), inversarea lenta (IL), inversarea lenta cu opunere (ILO), izometrie alternanta (IzA), miscare activa de relaxare opunere (MARO), progresia cu rezistenta (PR), relaxare contractie (RC), relaxare opunere (RO), rotatii ritmice (RR), secventialitate normala (SN), secventialitatea pentru intarire (SI), stabilizare ritmica (SR). Altfel spus, este vorba despre o grupa de tehnici generale si despre tehnici specifice:
- Tehnici generale de neuromusculara proprioceptiva care includ: IL, ILO, CR si SI;
- Tehnici specifice pentru promovarea mobilitatii care includ: IR, MARO, RO, RC si SR;
- Tehnici specifice pentru promovarea stabilitatii care includ: IzA, SR si CIS;
- Tehnici specifice pentru promovarea mobilitatii controlate care includ: IL, ILO, CR, SI si IzA;
- Tehnici specifice pentru promovarea abilitatii care includ: cele anterioare, PR si SN.
Tehnici FNP generale:
- Inversarea lenta (IL) este folosita pentru a ajuta la coordonarea agonistilor si antagonistilor dintr-o schema de miscare, pe toata amplitudinea, fara pauza intre inversari.
- Pe de alta parte, inversarea lenta cu opunere (ILO) include contractia izometrica la sfarsitul amplitudinii fiecarei miscari (pe agonist si pe antagonist).
- Contractiile repetate (CR) reprezinta o tehnica ce se repeta pana cand contractia slabeste. Este recomandat sa se realizeze contractii izotonice pe musculatura antagonista normala in scopul facilitarii musculaturii agoniste prin inductie succesiva.
- Secventialitatea pentru intarire (SI) se executa atunci cand un component dintr-o schema de miscare este slab.
- Inversarea agonistica (IA) se realizeaza initial prin contractii concentrice pe toata amplitudinea si, ulterior, progresiv, ca amplitudine, introducandu-se contractia excentrica.
Tehnici FNP specifice:
Tehnicile pentru promovarea mobilitatii:
- Initierea ritmica (IR) se executa in hipertonie (cresterea tonusului muschilor) cat si in hipotonie (scaderea tonusului muscular).
- Rotatia ritmica (RR) este executata in situatii de crestere a tonusului muschilor cu dificultati de miscare activa.
- Miscarea activa de relaxare-opunere (MARO) se aplica in situatii de scadere a tonusului muscular ce nu permite miscarea pe o directie.
- Relaxare - opunere (RO) se realizeaza atunci cand amplitudinea unei miscari este limitata de contractura miostatica sau cand durerea este cauza limitarii miscarii.
- Iar stabilizarea ritmica (SR) este realizata in cazuri de in limitari de mobilitate cauzate de contractura musculara.
Tehnici pentru promovarea stabilitatii:
- Contractie izometrica in zona scurtata (CIS) consta in realizarea de contractii izometrice repetate la nivelul de scurtare a musculaturii.
- La randul sau, izometrie alternanta (IzA) presupune realizarea de contractii izometrice scurte, alternative, pe agonisti si pe antagonisti, fara schimbarea pozitiei segmentului (articulatiei).
- Nu in ultimul rand, foarte importanta este si stabilizarea ritmica (SR) utilizata si pentru refacerea stabilitatii.
Tehnici pentru promovarea abilitatii:
Pe langa tehnicile mentionate anterior, includ progresia cu rezistenta (PR) ce consta in opozitia facuta de kinetoterapeut locomotiei si secventialitatea normala (SN) prin care se urmareste coordonarea elementelor unei scheme de miscare cu forta pentru executare, dar secventialitatea nu este corecta.